Carnetul șefului de haită

I. Prezentarea unității haită (carte de identitate)

I.1 Definiția unității haită

Haita este unitatea scout a copiilor cu vârste între 6 și 12 ani. Este o vârstă stăpânită de imaginație, la care o bună parte dintre activități sunt jocuri, povești și cântece.

S-a ales intervalul de vârstă 6–12 ani pentru că, dacă sunt prea mari, entuziasmul copiilor se poate stinge de pe o zi pe alta, iar un lupișor care și-a pierdut încrederea poate strica grav, în câteva săptămâni, spiritul haitei. De atunci înainte va urca la trupă fără tragere de inimă și fără convingere și, la cea dintâi greutate pe care o întâlnește acolo, va abandona cercetășia.

Un lupișor prea mic strică omogenitatea haitei: Bătrânii Lupi sunt tentați să se mulțumească a veghea ca el să se distreze bine și îl lasă să aștepte lună după lună până să își facă Promisiunea; sau, dimpotrivă, trece regulat probele de lupișor și, la 10 ani, nu mai știi ce să faci cu el.

Cercetășia, ca mișcare ce trebuie să răspundă aspirațiilor membrilor ei, trebuie să se potrivească acestei particularități, ca să acopere nevoile acestor copii. De aceea, în timpul activităților, haita nu trebuie amestecată cu celelalte ramuri ale cercetășiei.

I.2 Culoarea

Unitatea haită este caracterizată de culoarea galbenă. De aceea șeful haitei poartă un nod de umăr galben, iar primul șef de șestină poartă un triunghi și trei trese galbene pe mâneca stângă a uniformei.

I.3 Mărimea

Unitatea haită este alcătuită din cel mult 24 de copii, grupați în 4 șestine. În fruntea fiecărei șestine se află un șef de șestină, iar în fruntea tuturor șestinelor se află primul șef de șestină.

Dacă haita depășește 24 de copii, șeful haitei este dator să formeze o a doua haită, cu o structură identică cu a celei dintâi.

I.4 Numele grupului de bază și mărimea lui

În haită, grupurile de bază sunt șestinele. Este o împărțire practică, menită să organizeze mai bine haita.

Șestina este un grup mic, de șase lupișori și pui de lup, în fruntea căruia se află șeful de șestină. Șestina ușurează disciplina și le lasă lupișorilor și puilor de lup o parte de inițiativă.

Fiecare șestină poartă un nume pe care și-l alege singură. Numele poate fi al unui animal sau al unei culori; șestina își alege și un calificativ.

I.5 Legea haitei

Legea este o regulă de purtare care îl călăuzește pe micul lupișor toată viața. Există o singură Lege, alcătuită din două articole:

1. Lupișorul îi ascultă pe Bătrânii Lupi.
2. Lupișorul nu se ascultă niciodată pe sine.

Aceasta este Legea Junglei — veche și adevărată precum cerul. Lupul care o păzește va propăși, dar lupul care o calcă va pieri. Ca liana în jurul trunchiului, Legea cuprinde totul, pe dinapoi și pe dinainte; căci puterea haitei este lupul, iar puterea lupului este haita.

— Rudyard Kipling

I.6 Deviza

Deviza este o frază scurtă care exprimă felul de a fi și de a gândi al unei persoane. Deviza haitei este „Cât putem mai bine” (în original, de notre mieux). Adică fiecare copil va face întotdeauna tot ce poate mai bine pentru a atinge obiectivele educative ale haitei.

Cât putem mai bine.

I.7 Principiul lupișorului

Principiul este începutul virtuții; el cuprinde regulile moralei și ale iubirii. Principiul lupișorilor îi face respectuoși și ascultători și aduce între ei o adevărată dragoste.

1. Lupișorul Îl iubește pe Dumnezeu.
2. Lupișorul își iubește tatăl și mama.
3. Lupișorul își iubește patria.

I.8 Maximele lupișorului

Puse în practică, maximele îi ajută pe lupișori să trăiască bine în societate. Există cinci maxime:

1. Lupișorul se gândește mai întâi la ceilalți.
2. Lupișorul deschide ochii și urechile.
3. Lupișorul este întotdeauna curat.
4. Lupișorul spune întotdeauna adevărul.
5. Lupișorul este întotdeauna vesel.

I.9 Numele membrilor

Copiii din haită se numesc lupișori (băieții) și pui de lup (fetele). Toată filosofia haitei se sprijină pe viața lupilor în junglă și pe povestea unui copil-lup: Mowgli. Copiii învață așadar să trăiască în societate după chipul lupilor, animale sociale, transpunând această viață a lupilor în viața reală de zi cu zi.

II. Definirea rolului șefului haitei

II.1 Cum trebuie să fie un șef de unitate

Șeful de unitate este o persoană responsabilă și autonomă, capabilă să ia deciziile care o privesc; o persoană solidară, care ține seama și de interesele celorlalți în deciziile pe care le ia și în alegerile pe care le face.

Șeful de unitate este un adult care cunoaște obiectivele propuse de cercetășie și le adaptează la fiecare grupă de vârstă.

Rolul lui este să îi îndrume pe membrii unității spre aceste obiective, trezind în copil dorința de a le atinge. Pentru asta, fiecare trebuie să accepte obiectivele și să și le reformuleze pentru sine.

Pentru șeful de unitate există deci o direcție, un sens: „obiective de atins”. Rolul șefului de unitate este și acela de a ști că unul dintre aspectele esențiale ale cercetășiei este tocmai acela de a da un conținut educativ tuturor gesturilor firești ale vieții de zi cu zi. El trebuie deci să le integreze în procesul educativ, pentru că cercetășia este „școala prin excelență”.

II.2 Ce trebuie să facă un șef de unitate

Haita este îndrumată de o echipă de adulți responsabili, numiți îndeobște Bătrânii Lupi, în limbajul Cărții Junglei.

Șeful haitei (C.M.), Akela, are următoarele atribuții:

• să însuflețească viața haitei potrivit pedagogiei propuse de Comisariatul Național pentru Program;
• să coordoneze toate activitățile (vânătorile și sfaturile);
• să urmărească progresia colectivă și individuală a membrilor;
• să reprezinte haita în fața organelor Grupului.

II.3 Relația educativă

În unitate, șeful de unitate este de regulă centrul (îndrumătorul unității). El este cel care așază bornele evoluției copilului și îl ajută să se dezvolte. Pentru asta are de îndeplinit anumite roluri în unitate și chiar în afara ei, tocmai pentru a-i asigura copilului condiții prielnice creșterii lui depline.

Lupișorii sunt cercetașii cei mai delicați din mișcare, din pricina vârstei fragede, a lipsei de experiență și a nerăbdării lor de a încerca totul.

Adulții responsabili au datoria de a-i avea sub ochi în orice moment, pe tot parcursul activităților cercetășești.

Este important de reținut că la ramura galbenă (lupișorii) „unitatea pedagogică” este haita, nu șestina. Șeful haitei este ca un șef de patrulă la trupă, unde patrula este chemată să intre în competiție cu celelalte; el este Akela din Cartea Junglei.

Totuși, între Bătrânii Lupi trebuie să existe o încredere reciprocă: Akela îl iubește pe Mowgli, dar nu îl poate educa singur — el trebuie să conducă tot clanul, așa că îl încredințează și altor educatori.

III. Definirea copilului din unitate

III.1 Ce este un lupișor / o lupișoară

Un lupișor este puiul lupului. În limbajul Cărții Junglei, toți lupișorii laolaltă formează haita.

La cercetași, lupișorul sau puiul de lup este un copil cu vârsta între 6 și 12 ani. El este membru al unității haită.

III.2 Cum este un lupișor

La vârsta de lupișor, copiii sunt egoiști în activitățile lor. Șeful de unitate va trebui să fie conștient de nevoile lor și să îi obișnuiască să lucreze cu ceilalți, să îi accepte pe ceilalți și să se dăruiască pentru binele cel mai mare al șestinei.

Aceste nevoi sunt, în esență, următoarele:

1. Nevoia de a aparține unui grup — un grup ale cărui reguli de viață copilul le împărtășește (Legea etc.), ale cărui semne exterioare le poartă și a cărui coeziune o întărește prin spirit de echipă.
2. Nevoia de a fi recunoscut de grup ca individ, de a se afirma și de a se simți la înălțime. Există așadar în copil o motivație asupra căreia putem lucra. Unii copii se afirmă făcând tot ce pot mai bine sau conducându-i pe ceilalți; alții se afirmă în chip negativ: se fac remarcați cu orice preț, fac pe bebelușul, devin agresivi etc. Atunci este rândul Bătrânilor Lupi să fie mai atenți și să îi ofere copilului un alt mod de a se face remarcat.
3. Nevoia de a fi iubit, nevoia de afecțiune. Un copil se poate dezvolta doar dacă se simte iubit și înțeles. Chiar dacă este independent, are nevoie de un minimum de dragoste și de afecțiune ca să crească bine.
4. Nevoia de a se exprima. Copilul vede, simte, judecă și are o părere despre ceea ce trăiește și despre ceea ce aude. El folosește mijloacele pe care le are la îndemână. De aceea trebuie să îi propunem mai multe mijloace de exprimare, ca să le poată folosi pe acelea în care se simte cel mai în largul lui.
5. Nevoia de a trăi minunatul. Copilul are nevoie să viseze, să se cufunde în imaginar, să ia distanță față de realitate.
6. Nevoia de a se identifica cu un erou — să semene cu Mowgli, cu Bătrânii Lupi și așa mai departe. De aici importanța exemplului.
7. Nevoia de a învăța și de a cunoaște totul. Dornic să afle și să înțeleagă totul, copilul este interesat de orice. De aici necesitatea jocurilor educative.
8. Nevoia de joc și de mișcare: să alerge, să sară, să se miște, să se depășească. Este treaba ta, Bătrâne Lup, să îți alegi bine activitățile și să le diversifici.
9. Nevoia de a progresa. Copilul are nevoie să vadă drumul pe care l-a parcurs și să fie încurajat. Acesta este rostul sistemului nostru de progresie.
10. Nevoia de structuri și de limite, ca să se simtă în siguranță. Regulile trebuie precizate limpede: ce este permis și ce nu este permis.

Tabelul următor rezumă trăsăturile dominante în cele șase domenii de dezvoltare:

IV. Definirea obiectivelor educative

Introducere

Mișcarea noastră urmărește formarea unui om complet. Pentru a ajunge la acest om echilibrat este nevoie de dezvoltarea a șase dimensiuni ale persoanei umane, și anume domeniile: fizic, intelectual, emoțional, spiritual, social și caracterul. În fiecare domeniu identificăm direcțiile educative, adică prioritățile educative stabilite în funcție de nevoile și de aspirațiile tinerilor în contextul social și cultural.

Obiectivele educative sunt expresia mai concretă și mai precisă a scopurilor pe care asociația noastră își propune să le atingă prin propunerea sa educativă. Ele definesc limpede, pentru fiecare domeniu de creștere, rezultatele pe care un lupișor trebuie să le atingă până la trecerea sa. Aceste obiective îngăduie să se evalueze dacă experiența educativă propusă este eficientă și potrivită. Ele sunt exprimate în termeni de cunoștințe (a ști), de competențe (a ști să faci) și de atitudini (a ști să fii), care trebuie dobândite în cele șase domenii de dezvoltare.

IV.1. Domeniul fizic

IV.2. Domeniul intelectual

IV.3. Domeniul social

IV.4. Domeniul spiritual

IV.5. Domeniul caracterului

IV.6. Domeniul emoțional

V. Pedagogia haitei

V.1. Structura haitei

Haita, ca unitate, este formată din minimum două șestine și cel mult patru, fiecare șestină având 6 lupișori/pui de lup. În fruntea unității se află un animator (Akela). Acesta este sprijinit de ceilalți Bătrâni Lupi: Bagheera, Baloo și alții.

În fruntea fiecărei șestine se află un șef de șestină, sprijinit de ajutorul de șef de șestină. Toți șefii de șestină sunt reprezentați de primul șef de șestină în Consiliul Șefilor (Consiliul Akelei). Șestina este mixtă, adică poate cuprinde atât fete, cât și băieți (pui de lup și lupișori).

Organigrama haitei

Componența unei șestine

1. șeful de șestină
2. lupișorul 1
3. lupișorul 2
4. lupișorul 3
5. lupișorul 4
6. ajutorul de șef de șestină

Ceilalți Bătrâni Lupi poartă numele: Kaa, Hathi, Chil, Sahi, Mang, Raksha.

V.2. Animarea haitei

V.2.1. Animarea unei întâlniri

La haită, în ciuda vârstei mici a membrilor, este esențial ca șeful de unitate (Akela) să organizeze din când în când întâlniri, pentru a-i obișnui pe copii cu luarea deciziilor și pentru a întări sentimentul de apartenență la unitate.

Cu toate acestea, rolul șefului de unitate trebuie să rămână hotărâtor. Aplicarea metodei scout trebuie să se vadă într-o unitate de cercetași, așa că la haită totul se va face prin joc.

Tipurile de întâlniri — numite și cadrele de întâlnire — și obiectivele lor la haită sunt prezentate în rândurile care urmează:

a. Stânca Sfatului

Reunește toți lupișorii și pe Bătrânii Lupi. Este condusă de șeful haitei sau de asistentul său. Este prilejul de a evalua activitățile deja făcute și de a le plănui pe următoarele.

Șeful haitei trebuie să vegheze ca fiecare participant să se exprime liber asupra punctelor de pe ordinea de zi. Aici se iau marile decizii privind viața haitei. Fiecare lupișor are dreptul să spună ce gândește. Șeful joacă doar rolul de catalizator, strângând părerile copiilor.

b. Consiliul șestinei

Reunește cei șase lupișori care alcătuiesc șestina și este condus de șeful de șestină. Este momentul de a evalua o activitate desfășurată de șestină (Vânătoarea sau altele) și de a le pregăti pe următoarele, așa cum au fost propuse la Stânca Sfatului. Îi dă fiecărui lupișor prilejul să se exprime într-un grup mic, între egali.

c. Consiliul șefilor de șestină

Adună toți șefii de șestină, plus unul sau doi membri ai echipei de conducere, care sunt acolo ca sprijin, pentru a da lămuriri la nevoie. Fiecare șef de șestină vorbește despre sarcinile primite și despre propunerile șestinei sale. Această întâlnire se ține în funcție de activitatea prevăzută (vânătoare sau tabără). Consiliul este prezidat de primul șef de șestină.

d. Consiliul la Lumina Lunii

Este concretizarea progresului fiecărui membru al haitei. Ceremonia are loc spre sfârșitul unei tabere sau al unui weekend, pentru că este vorba despre o încununare.

Rostul ei este de a se putea înmâna insignele sau brevetele de progres personal.

Atmosfera va fi exclusiv de junglă: spirit, decor, limbaj, maxime…

e. Consiliul Akelei

La această întâlnire participă toți membrii echipei de conducere, „Bătrânii Lupi”. Întâlnirea are ca scop:

• să pregătească și să planifice activitățile întregii haite;
• să facă punctul asupra progresului întregii haite și al fiecărui lupișor în parte;
• să numească șefii de șestină;
• să alcătuiască șestinele.

NB: oricare ar fi forma întâlnirii, Akela are întotdeauna haita sub ochi și este întotdeauna la curent cu orice activitate.

Aceste cadre de întâlnire sunt prilejuri de schimb de idei și de consultare. De aceea, dat fiind cât de important este ceea ce se spune la fiecare nivel, aceste prilejuri de întâlnire nu se improvizează niciodată: ele sunt clar definite și trebuie pregătite cu grijă.

V.2.2. Animarea unei acțiuni

Prin acțiune se înțelege aici orice activitate întreprinsă de haită. Împreună, aceste acțiuni dau dinamism șestinelor. Acțiunea este hotărâtă împreună de lupișori și de Bătrânii Lupi la Stânca Sfatului, iar pentru reușita ei fiecare va trebui să-și joace corect rolul.

La haită se pot organiza diferite acțiuni, și anume:

• fapta bună — ceea ce în celelalte unități poartă numele de acțiunea bună;
• ieșiri de agrement;
• vizite între haite;
• vizitarea locurilor turistice;
• turneu de fotbal;
• etc.

Acțiune-tip: fapta bună

Fapta bună este, la lupișori, acțiunea bună.

Ea îi dă lupișorului grija față de ceilalți și îl învață bucuria de a face plăcere altora.

Înțeleasă și trăită cu sinceritate la haită, fapta bună își va răspândi sensul în spiritul de serviciu al întregii vieți de cercetaș de mai târziu a băiatului sau a fetei.

De fapt, copiii sunt cei mai entuziaști lucrători care există pe lume, din clipa în care înțelegem — și îi facem și pe ei să înțeleagă — prin muncă o activitate rânduită în vederea obținerii unui rezultat bine definit.

— Vera C. Barclay

Cel mai bun mijloc prin care un lupișor poate fi fericit este să dea fericire altora.

Pentru o reușită mai bună, această acțiune va trebui să cuprindă trei etape esențiale, și anume:

1. Pregătirea. Vârsta de lupișor fiind caracterizată de imaginație, șeful haitei va trebui să țină cont de acest lucru la pregătirea activității. Îi va introduce pe lupișori într-o poveste sau într-un basm care scoate în evidență acțiunea ce urmează a fi făcută.

   Dacă, de pildă, fapta bună este vizita la copiii străzii, șeful haitei ar putea povesti istoria unui copil, de la vârsta lui mică (când trăia încă în familie, cu părinții, cu frații și surorile lui) până la ajungerea lui în stradă (în urma unor împrejurări pe care șeful haitei le va imagina), și viața lui pe stradă, insistând asupra nevoilor lui (de a se simți iubit, înțeles etc.) — de aici și rostul vizitei.

2. Acțiunea propriu-zisă. Lupișorii și Bătrânii Lupi se înțeleg asupra orei de plecare și a orei de întoarcere, precum și asupra întregului material necesar pentru buna reușită a activității.

   După pregătirile tehnice, haita merge așadar să-i vadă pe copiii străzii, pe care îi va fi invitat pe malul lacului Tanganyika. Vor juca mingea, vor împărți masa, iar Akela îi va pune să facă mici concursuri, la care le va oferi premii câștigătorilor.

3. Evaluarea. În aceeași zi sau la întâlnirea următoare, șeful haitei trebuie să organizeze o mică evaluare a activității precedente.

   Vor fi îndrumați să vadă dacă activitatea s-a desfășurat așa cum o prevăzuseră, să analizeze problemele pe care le-au întâlnit și să încerce să le îndrepte pentru activitatea următoare — pe scurt, să treacă în revistă toată desfășurarea vizitei la copiii străzii.

V.2.3. Animarea unei tabere

Când se apucă să facă o tabără, Akela va trebui să țină minte că este vorba despre o activitate delicată. Va trebui să se asigure că sunt îndeplinite toate condițiile care garantează siguranța și bunăstarea lupișorilor.

Dat fiind că lupișorii sunt mici, colaborarea cu părinții trebuie să fie cât se poate de strânsă. În măsura posibilului, ei vor fi consultați la alegerea locului taberei și la stabilirea duratei ei. Șeful de unitate se va interesa de asemenea la părinți de starea de sănătate a fiecărui copil, pentru a stabili împreună măsurile deosebite care trebuie luate. Materialul individual de tabără va trebui comunicat părinților, iar aceștia vor fi rugați să îl verifice înainte de a-și trimite copilul în tabără. Cât despre pregătirea activităților și demersurile administrative, șeful de unitate nu se va putea bizui, pentru vreun ajutor, decât pe sine însuși și pe Bătrânii Lupi.

Următoarele puncte vor trebui cercetate până în cele mai mici amănunte:

• Scopul: orice tabără trebuie să aibă un scop; din acest scop vor decurge diferitele activități. Scopul va fi acela de a-i face pe lupișori să dobândească cunoștințe, deprinderi și atitudini.
• Programul: va fi alcătuit astfel încât să se evite pe cât posibil momentele de inactivitate; chiar și momentele de odihnă vor fi valorificate, ca să fie atrăgătoare (povești, cântece etc.).

V.3. Cum se aplică elementele Metodei Scout

V.3.1. Legea și Promisiunea

Ca să se integreze bine într-un grup sau într-o unitate, fiecare trebuie să facă în așa fel încât să le respecte regulile de viață, legea lor. De aceea, ca să-i ușureze copilului sarcina, Akela îi prezintă Legea haitei încă de la sosirea lui în haită.

„Lupișorii îi ascultă pe Bătrânii Lupi, lupișorii nu se ascultă niciodată pe ei înșiși.”

De preferință, Akela îi va da timp ca să înțeleagă mai bine, iar după aceea îi va spune textul Promisiunii. Idealul ar fi ca ei înșiși (cei noi) să hotărască momentul în care își vor rosti promisiunea.

În clipa în care copilul își rostește promisiunea, el își exprimă voința de a trăi Legea haitei împreună cu lupișorii din haită. Desfășurarea promisiunii se găsește în partea „ceremonii și ceremonialuri”.

V.3.2. Educația prin acțiune

Deosebirea dintre Școală și Scoutism este că scoutismul este o educație nonformală, pe când Școala este o educație formală. Șeful va evita să-i învețe pe copii prin teorii, care de cele mai multe ori sunt plictisitoare. Akela va încerca mai degrabă să-i pună să facă lucruri practice. De exemplu, în loc să le deseneze pe tablă regulile unei probe din jocurile olimpice, Akela sau un alt lup bătrân le va cere să facă sport (100 m, 200 m etc.); vor învăța mult mai repede cum se joacă un joc practicându-l decât ascultând teorii despre el.

Nu se spune oare adesea că „meseria se învață făcând-o”?

V.3.3. Relația educativă

Spre deosebire de ce se întâmplă în armată sau la școală, Akela și ceilalți Bătrâni Lupi se vor strădui să fie pentru ei prietenul cel mare, fratele mai mare, pe scurt complicele lor adult. Rolul tău este să-i ajuți să-și orienteze ideile de vânătoare, pe scurt să-i sprijini în descoperirile lor. Un bun șef de unitate la haită este acela care joacă rolul de moderator și de sfătuitor. Alegerea jocurilor și a vânătorilor le revine lupișorilor. Akela și ceilalți Bătrâni Lupi vor lua parte la jocurile lor.

V.3.4. Viața în natură

Tabăra este momentul cel mai potrivit pentru descoperirea naturii. Akela trebuie să organizeze un hike (un weekend sub cort) cel puțin o dată pe trimestru și o tabără mare o dată pe an. În afară de faptul că natura este locul ideal pentru tabără, ea oferă și materialele: apa, crengile pentru brelaje, pietrele pentru bucătărie, un teren pentru jocuri etc. În plus, acolo se respiră aer curat.

V.3.5. Viața în echipă

Mai sus ți-am arătat structura unei haite. Akela va împărți copiii (lupișori și pui de lup laolaltă) în 4 șestine. Acești 6 copii vor ține împreună întâlniri într-un colț pe care și-l vor fi ales singuri (colțul șestinei). Va trebui să insiști să-și împartă rolurile, așa încât fiecare lupișor și fiecare lupișoară să aibă un rol de jucat.

Șefii de șestină se vor întâlni în consiliul șefilor de șestină, ca să-i prezinte primului șef de șestină alegerea de vânătoare făcută în șestinele lor. Apoi primul șef de șestină va duce propunerile șefilor de șestină la Akela, în Consiliul Akelei, care îi adună pe adulți plus pe primul șef de șestină; acolo se studiază strategiile pentru a duce la bun sfârșit vânătorile alese.

După aceea, Akela îi va chema pe lupișori și pe puii de lup (toată haita) la Consiliul la Lumina Lunii.

Vei ține ca toți copiii să-și spună părerea despre alegerea făcută. Rolul tău va fi să dai cuvântul fiecăruia și să le explici de ce s-a ales aceasta și nu alta.

V.3.6. Cadrul simbolic

La haită, imaginarul trebuie asociat oricărei activități. Exemplul cel mai reușit este Cartea Junglei, pe care îți recomandăm să o citești cu atenție. Toate personajele cărții (Akela, Baloo, Bagheera, Shere Khan, Mowgli…) vor fi puse în legătură cu realitatea.

Akela le va cere lupișorilor să-și facă un catarg al haitei, iar fiecărei șestine capul ei de lup etc.

Le vei explica insignele de merit pe care ai să li le dai de-a lungul anilor petrecuți în haită, insignele care să-i îndemne să câștige cât mai multe (sport, croitorie, bucătărie, prim ajutor etc.).

Vocabularul Junglei

POVESTEA LUI Mowgli

Pui de om rătăcit în junglă, urmărit de Shere Khan, tigrul, a fost primit de lupii din Clanul Seeonee. Raksha, o lupoaică-mamă, l-a luat la ea și l-a lăsat să se joace cu puii ei de lup; FRATE-CENUȘIU i-a devenit cel mai bun prieten.

Într-o zi, toți lupii adunați în jurul șefului lor Akela, la Stânca Sfatului, l-au recunoscut ca fiind unul de-ai lor. Așa a învățat Mowgli să vâneze împreună cu ei și le-a urmat cu credință legea. A trăit mai mulți ani printre lupi. Bagheera, pantera mlădioasă, cel mai temut dintre vânătorii junglei, l-a învățat să se cațăre, să înoate și să vâneze. Baloo, bătrânul urs brun, l-a învățat legea, legendele și cuvintele de taină ale junglei.

Kaa, marele piton al junglei, l-a scăpat pe Mowgli din labele BANDAR-LOGILOR, maimuțele fără lege și murdare care îl închiseseră în Peșterile Reci. Mai era Hathi, elefantul, stăpânul junglei. Și Chil, vulturul, care făcea în fiecare zi fapte bune.

Dar Mowgli avea și dușmani: BANDAR-LOGII, proscrișii junglei, și TABAQUI, șacalul fricos, mincinos și murdar, care îl lingușea pe Shere Khan ca să capete resturile de la mesele lui.

Într-o zi, Mowgli este răpit de BANDAR-LOGI, maimuțele fără lege. Din creangă în creangă, îl duc în Peșterile Reci, un loc pe unde animalelor junglei nu le place să umble. Pe drumul spre Peșterile Reci, Mowgli îl zărește pe Chil, îi strigă cuvântul lui de taină și îi cere să-i vestească pe Baloo și pe Bagheera. Dar singuri nu vor putea niciodată să lupte cu toți BANDAR-LOGII aceștia. Atunci i-au cerut ajutorul lui Kaa; el are o putere nemaipomenită: hipnotizează. Numai cu magia privirii lui poate să adoarmă sau să împietrească pe oricine îl fixează drept în ochi. Bagheera și Baloo vor avea mare nevoie de puterea lui ca să-i vină în ajutor lui Mowgli. Kaa și Bagheera pleacă primii, iar Baloo vine cu greu în urma lor. După o luptă înverșunată cu BANDAR-LOGII, cu câteva smocuri de blană pierdute și cu mușcături ici-colo, Mowgli este în cele din urmă salvat.

După ani lungi de vânătoare, Mowgli, ajuns mare, se întoarce în Satul oamenilor, dar păstrează legătura cu haita prin credinciosul său tovarăș Frate-Cenușiu.

La Sfatul în care clanul îl alungă pe Mowgli, el pârlește mustățile Tigrului cu Floarea Roșie. La același sfat este alungat și Akela, șeful clanului, pentru că și-a ratat prada. În realitate, el a căzut victima unei capcane întinse de câțiva lupi tineri.

„E greu să-ți lepezi pielea. Vânătoare bună pe noua ta potecă!” — îi urau prietenii. „Bunăvoința junglei să-ți meargă înainte; adu-ți aminte că Bagheera te-a iubit.”

Multă vreme, haita va trăi fără șef și nimic nu va mai merge bine în Țara Poporului Liber.

În satul oamenilor, Mowgli are grijă de cireada de bivoli și o duce zile întregi la pășunile verzi. Într-o zi, Frate-Cenușiu vine să-l vestească pe Mowgli că Shere Khan s-a întors. Tigrul strigă în gura mare că vine să-l omoare pe puiul de om. Aflând ce pune la cale Shere Khan, Mowgli i-o ia înainte. Cu ajutorul lui Akela, al lui Frate-Cenușiu și al lui RAMA, conducătorul bivolilor, îi întinde o capcană. O parte din cireadă îl împinge pe Shere Khan într-o râpă, iar cealaltă parte îl calcă în picioare pe fundul aceleiași râpe. Când totul s-a sfârșit, Mowgli se întoarce la Stânca Sfatului cu pielea lui Shere Khan. Lupii îi cer să ia conducerea haitei, dar Mowgli refuză.

V.3.7. Sistemul de progresie: personală și colectivă

În general, obiectivul tău va fi să formezi tineri responsabili, din clipa sosirii lor și până în ziua în care vor pleca din haită. Progresia colectivă se face în trei etape: Prima Stea, a Doua Stea, a Treia Stea.

În această perioadă, Akela îi va încuraja pe copii să-și facă vânătorile, iar fiecare izbândă o va însoți de câte o insignă, în domenii diferite. Etapele vor fi explicate pe larg în capitolul despre ceremonii și ceremonialuri.

V.4. Vânătoarea

Metoda folosită în haită este jocul, pentru că pe copii îi atrage joaca. Dacă ne luăm după definiția etimologică a cuvântului „vânătoare” (a vâna înseamnă a hăitui animale ca să le prinzi moarte sau vii), lucrul acesta n-ar avea niciun sens educativ pentru copiii din haită. Știm însă și că lupii trăiesc din vânat. Iar cum copiilor le place jocul cufundat în imaginar, toate activitățile pe care le vei face cu haita se numesc VÂNĂTOARE.

Vânătoarea este, așadar, marea aventură a haitei, în care fiecare lupișor este actor (explorarea unei lumi, faptele bune, o comoară de descoperit etc.). Acestea sunt jocurile pe care le cuprinde vânătoarea.

Se stabilesc reguli pe care lupișorii vor trebui să le respecte și li se dau roluri tuturor copiilor. Vânătoarea va fi bună doar dacă fiecare lupișor (lupișoară) face tot ce poate mai bine ca să-și țină rolul și să-și ajute tovarășul pe tot parcursul ei.

Ca vânătoarea să fie mai atrăgătoare și mai pasionantă, copiii înșiși sunt cei care aleg jocurile și activitățile. Rolul tău va fi să temperezi alegerile, să orientezi și să fixezi obiectivele fiecărei vânători.

Ca vânătoarea să nu devină plictisitoare, e mai bine să o întinzi pe o perioadă foarte scurtă. Cel mult două luni.

La întoarcerea din vânătoare, ar fi bine ca haita să organizeze o mare sărbătoare, în timpul căreia Akela va împărți lupișorilor și puilor de lup care o merită premii și insigne, după isprăvile lor în diferite domenii (tabără, prim ajutor, jocuri, sport etc.).

În haită există întotdeauna o comoară de descoperit, un loc de vizitat, o pădure de ocrotit, un spațiu de făcut curat etc. Șeful haitei este deci cel care trebuie să stabilească prioritățile și să orienteze obiectiv vânătorile.

Adunările întregii haite se țin la Stânca Sfatului. Acolo se nasc ideile de vânătoare. Când sunteți la Stânca Sfatului, fiecare lupișor se exprimă și propune ce crede el că ar fi mai interesant ca activitate. Nicio propunere nu va fi trecută cu vederea. Vei strânge tot (sau, și mai bine, îl vei pune pe adjunctul tău să noteze), ca mai târziu să triezi toate aceste propuneri și să faci din ele un ansamblu complet, care să cuprindă în general toate ideile lupișorilor.

După ce ai strâns aceste idei de vânătoare, Akela va ține o adunare a șefilor (Consiliul Șefilor, CC), în care veți încerca să șlefuiți propunerile, astfel încât vânătoarea să fie mai atrăgătoare, și veți fixa regulile pe care toți lupișorii vor trebui să le urmeze.

Rolul echipei de conducere

După ce ai adunat diferitele idei și propuneri ale copiilor, vei strânge echipa de conducere (Akela, Bagheera, Baloo, primul șef de șestină și ajutorul lui) ca să armonizați ideile (tabără, ieșire, hike, vizită, faptă bună). Trebuie evitat să lași pe dinafară multe dintre ideile date de lupișori. Odată ce vânătoarea este pusă la punct și planificată, echipei de conducere îi revine sarcina să se asigure că totul decurge bine și să facă evaluarea (la mijlocul parcursului și la final).

Scopul evaluării este să-i împingă pe copii să facă mai bine pe viitor. Stânca Sfatului este locul cel mai potrivit pentru a-i da fiecărui lupișor ocazia să se exprime liber.

N.B.:

• Trebuie evitat ca Stânca Sfatului să devină un tribunal de acuzare sau un loc de răfuială. Vei da cuvântul fiecărui lupișor (pui de lup) pe rând, unul câte unul. Ție îți revine să armonizezi dezbaterea. Dacă observi la un moment dat că lucrurile se pot strica din cauza acuzațiilor, îi vei trimite în colțurile de șestină, unde își vor alege raportori. Îi vei chema apoi pe raportori la Stânca Sfatului.
• Ca să atingi obiectivele pe care ți le-ai fixat, ține minte că trebuie făcute mereu evaluări (înainte, în timpul și după vânători). Înainte — pentru pregătire; în timpul ei — ca să orientezi vânătoarea și să o lipești de obiectivele tale; după — ca să vezi dacă ți-ai atins ținta (obiectivele).

Vânătoarea va fi reușită doar dacă toți copiii au găsit în ea plăcere și dacă obiectivele pe care le-ai urmărit sunt atinse.

Fișa de activitate

Este de preferat ca fiecare activitate cercetășească să aibă propria fișă de activitate. Cel puțin, va trebui să scrii limpede obiectivele specifice, obiectivele finale și metoda pe care o vei folosi.

Exemplu:

FIȘĂ TEHNICĂ NR. 1

UNITATEA: HAITA

TEMA: MARELE URLET

Definiție: Marele Urlet este în același timp un strigăt de bucurie și un salut de onoare adus vizitatorilor sau noilor membri.

Obiective:

• să aducă cinstire unui șef sau unui lupișor;
• să-i arate unui nou-venit că aparține haitei;
• să salute sosirea unui responsabil cercetaș, a părinților veniți la haită sau a unei autorități.

Locuri:

• la Stânca Sfatului;
• într-o tabără.

Durata: 10 minute.

Metoda: Șeful îi cheamă pe lupișori (haita…); la al treilea strigăt, lupișorii vin în fugă în jurul Akelei, aliniindu-se mereu pe șestine și reluând strigătul (ha-i-i-ta), până când parada este perfectă. Akela le cere atunci lupișorilor să rostească Marele Urlet.

Akela: Lupi, tot ce putem…

Lupii: …mai bine!

Akela: Atenție pentru Marele Urlet!

(Lupișorii se ghemuiesc cu picioarele depărtate și cu brațele îndreptate spre pământ, făcând salutul lupișorului, cu cele două degete arătând spre pământ. În același timp strigă:)

Lupii: Akela, noi facem tot ce putem mai bine!

Akela: Tot ce puteți mai bine?

Lupii: Da, cât putem mai bine.

(Brațul stâng se ridică de pe pământ, mâna rămânând în poziția de salut. La al treilea „mai bine”, sar în sus și trec în poziția de drepți.)

Material: —

V.5. Simbolistica haitei

Haita: grup de 24 de copii cercetași cu vârsta între 6 și 12 ani.

Lupișorii: copiii cercetași care fac parte din haită.

Cuvântul de ordine: „Cât putem mai bine” (în original: De Notre Mieux) — este deviza lupișorilor și înseamnă că ei încearcă să facă tot ce pot mai bine pentru a ajunge la obiectivele haitei.

Catargul haitei: este stindardul, drapelul haitei. Măsoară 1,50 m și poate fi din lemn sau din metal. Are în vârf un lup în mijlocul unui cerc. Altfel spus: se ia un catarg de circa 1,50 m, pe care se fixează o emblemă mare în formă de cap de lup, înconjurată de un cerc. Chiar sub cerc se află, așezată vertical, o bucată mică de lemn pe care copiii vor prinde premiile câștigate, reprezentate adesea sub formă de panglici. Catargul este întotdeauna galben și trebuie purtat de primul șef de șestină sau de ajutorul lui. Catargul haitei reprezintă întreaga haită, iar rostul lui este să însuflețească vânătorile și să-i încurajeze pe lupișori să muncească pentru cinstea haitei lor. De exemplu: pe catarg se prind toate premiile câștigate (la un raliu; în timpul marșurilor, catargul haitei se află în fața coloanelor).

„Toți lupișorii fac parte dintr-o mare familie, cu frați lupișori în multe țări, iar blazonul nostru este capul de lup.” (B.P.)

Capul de lup: drept fanion, haita folosește un cap de lup fixat pe un băț de cel puțin 1 m. Fiecare șestină are propriul cap de lup, de culoarea șestinei pe care o reprezintă (de exemplu, șestina galbenă va avea un cap de lup galben). Este ținut întotdeauna de șeful de șestină, iar în tabără capul de lup se înfige mereu în colțul șestinei.

Triunghiul de șestină

Este o panglică tăiată în formă de triunghi, de aceeași culoare cu șestina din care face parte lupișorul. Se coase în partea de sus a mânecii stângi a uniformei, cu vârful în sus, atingând cusătura umărului stâng.

Galoanele

Sunt benzi de pânză pe care șefii de șestină și ajutorii lor le poartă sub triunghiul de șestină, ca să se deosebească de ceilalți lupișori. Șeful de șestină poartă două, ajutorul lui una; toate aceste benzi sunt galbene. Primul șef de șestină va purta trei galoane.

Salutul lupișorului

Salutul este semnul de recunoaștere al tuturor lupișorilor. El simbolizează spiritul care trebuie să domnească între toți membrii cercetășiei. Cele două degete ridicate reprezintă cele două urechi atente ale bătrânului lup și cele două articole ale Legii haitei.

Feluri de salut

VI. Anexe

VI.1. Anul-tip

Proiectul, adică activitatea-joc, trebuie să fie nouă în fiecare săptămână. Ea nu se întinde pe o unitate de timp mai mare — vârsta lupișorilor nu îngăduie asta. În fiecare lună, lupișorii vor trebui urmăriți personal în ce privește probele de progresie.

Exemplu de activități de făcut în cursul unui an:

Iată un exemplu de proiect lunar sau, mai degrabă, de patru proiecte lunare. Să luăm o lună: ianuarie.

Prima serie, răsplătită de pildă cu triunghiul de șestină:

• Să găsească 5 plante, numele lor în limba locală și la ce folosesc.
• Să știe să deseneze lupișorul. Desen sau modelaj în pământ ori în lut.

A doua serie, răsplătită cu o altă insignă:

• Să cunoască obiceiurile și felul de trai al lupișorilor. Latura de științe naturale, firește, dar mai ales latura culturală: povești de mimat.
• Să deseneze un copac și să prindă pe acest copac o bucată din scoarța lui, floarea sau fructul lui.

Șeful haitei își dă seama atunci că are de lucru pentru 4 săptămâni:

La începutul fiecărei luni este necesar ca bătrânii lupi să-și pregătească în acest fel programul de jocuri pentru luna respectivă.

VI.2. Cântece

La chemarea Akelei, toți lupișorii aleargă să-și ia locul, cântând în același timp cântecul de adunare.

Cântecul de adunare (parada) [Chant de rassemblement (Parade)]

Cine își va aduna cel dintâi șestina întreagă?
Cine își va aduna șestina la strigătul Akelei?
Lupișori și lupi tineri, să ne temem de întârziere.
Lăcusta sare, țopăie și aleargă;
ușori ca ea, să alergăm, să alergăm mereu.

Lupișorii îi ascultă pe Bătrânii Lupi, dar
lupișorii nu se ascultă niciodată pe ei înșiși.
Să fii lupișor, lupișor, lupișor —
e lucrul cel mai grozav.
Să fii lupișor, lupișor, lupișor —
e lucrul cel mai frumos.
Lupișori, lupișori, e lucrul cel mai grozav.
Lupișori, lupișori, e lucrul cel mai frumos.

NB: Când Akela coboară brațele, toți lupișorii strigă în același timp: „Mai bine!"

Se cântă pe o melodie franțuzească.

Alte cântece de paradă (Autres chants de parade)

Cărăbușul [Hanneton]

Cărăbușule, zboară, zboară, zboară, bărbatul tău e la vânătoare (x2)
A spus că, dacă zbori, vei zbura pe deasupra;
a spus că, dacă nu zbori, vei sta cu capul în jos.

Se cântă pe o melodie franțuzească.

Iată-ne la masă [Au plat nous voilà]

Iată-ne la masă,
trebuie să cântăm, trebuie să cântăm.
Iată-ne la masă,
trebuie să cântăm, o să meargă.
Cu cât ne adunăm mai repede, cu atât mai multe lucruri, lucruri frumoase;
cu cât ne adunăm mai repede, cu atât mai multe lucruri vom vedea, cu atât mai multe lucruri vom vedea.

Se cântă pe o melodie franțuzească.

Oh, hei, lupule! [Oh eh loup oh eh loup]

Oh, hei, lupule! Oh, hei, lupule!
Trebuie să alergăm foarte repede.
Oh, hei, lupule! Oh, hei, lupule!
Trebuie să ne adunăm,
pentru că avem două picioare, două picioare,
pentru că avem două picioare ca să mergem.
Când vei fi primul, taie pe la cap;
când vei fi ultimul, taie pe la bot.

Se cântă pe o melodie franțuzească.

Venim cu pas ușor [Nous arrivons souplement]

Venim cu pas ușor, toți într-un singur șir,
scoțând urletul nostru în chip cuviincios,
apoi în cerc, în arenă — hu! hu! — trăiască Bătrânii Lupi,
sărim în amândouă picioarele — hu! hu! — trăiască șefii de lupișori.

Suntem disciplinați până în vârful unghiilor,
să păzim, ca niște lupi de neam bun, legea junglei.
Când Raksha ne ia cu ea — hu! hu! — trăiască Bătrânii Lupi,
nimeni n-ar vrea s-o supere — hu! hu! — trăiască șefii de lupișori.

Când luna, la orizont, iese din pădurea care se mișcă,
dansăm pe iarbă în fața florii roșii.
Trecătorii ieșiți la plimbare — hu! hu! — trăiască Bătrânii Lupi,
se opresc încremeniți — hu! hu! — trăiască șefii de lupișori.

Se cântă pe o melodie franțuzească.

Alte cântece (Autres chants)

Doi câte doi, noi suntem cei mici [Deux à deux nous sommes les petits]

Doi câte doi, noi suntem cei mici (x2)
Mici lupișori, noi suntem lupișorii cei mici.
Akela, lupișor, noi suntem lupișorii cei mici.

Se cântă pe o melodie franțuzească.

Sunt un băiețel cu noroc [Je suis un petit garçon]

Sunt un băiețel cu noroc,
căruia îi plac tare mult bomboanele și dulceața.
Dacă vreți să-mi dați, o să știu eu bine să le mănânc.

Se cântă pe o melodie franțuzească.

O, lupi, să alergăm în droaie [Ô loups courons à foule]

O, lupi, să alergăm, să alergăm în droaie,
trebuie să deschidem ochii mari, ochii mari.
E lupul bătrân cel care ne cheamă,
așa că să strigăm cât putem mai bine.
E lupul bătrân cel care ne cheamă, haideți să strigăm cât putem mai bine (x2)

E sfatul la lumina lunii,
e încercarea unui lup nou, a unui lup nou.
Capul lui mare e tot alb și totuși ochiul îi surâde (x2)

Se cântă pe o melodie franțuzească.

Nu plânge, Jeannette [Ne pleure pas Jeannette]

Nu plânge, Jeannette, tralala la la la,
nu plânge, Jeannette, te vom mărita (x2)
Cu fiul unui prinț, tralala la la la,
sau cu al unui baron (x2)
Nu vreau niciun prinț, tralala la la la,
nici pe-al baronului (x2)
Îl vreau pe prietenul meu Pierre, tralala la la la,
pe cel care e la închisoare (x2)
Nu-l vei avea pe Pierre al tău, tralala la la la,
îl vom spânzura (x2)
Dacă-l spânzurați pe Pierre, tralala la la la,
spânzurați-mă și pe mine (x2)
Și l-au spânzurat pe Pierre, tralala la la la,
și pe Jeannette a lui odată cu el (x2)
Haideți, lupi, la drum, tralala la la la,
îi vom spânzura (x2)

Se cântă pe o melodie franțuzească.

Știi oare? [Le sais-tu ?]

1. Ai numărat tu stelele și luminile strălucitoare
   care își desfășoară, în nopțile fără văl, alaiurile pe cer?
   Dumnezeu, care le-a dat viața și strălucirea,
   Dumnezeu, care le-a hotărât drumul și pasul,
   știe și care le este numărul și nu le uită.

2. Ai numărat tu albinele care culeg printre flori,
   fluturii, muștele rumene, fără griji și harnice?
   Dumnezeu, care le-a îmbrăcat în culori de rai,
   Dumnezeu, care le dă hrană și adăpost,
   știe și care le este numărul și nu le uită.

3. Ai numărat tu floricelele care zâmbesc primăverii vesele,
   piciorul-cocoșului și părăluțele, florile de pădure și florile de câmp?
   Cel care le-a făcut aceste haine bogate,
   Cel care le-a pus această culoare proaspătă,
   știe și care le este numărul și nu le uită.

4. Ai numărat tu norii care trec pe câmpiile cerului
   și picăturile de rouă cu sclipiri de curcubeu?
   Dumnezeu, care face vremea mohorâtă sau strălucitoare,
   pârâul care cântă și valurile care mugesc,
   știe și care le este numărul și nu le uită.

5. Știi tu câți copii ca tine trăiesc pe pământ,
   în belșug sau în sărăcie, fii de săraci sau fii de regi?
   Dumnezeu îi cunoaște pe toți și pe toți îi vrea.
   Și tu ești printre cei pe care nu-i uită.

Se cântă pe o melodie franțuzească.

Rugăciunile (Les prières)

Rugăciunea lupișorului [Prière Louveteau]

O, Sfinte Prunc Isus, Îți dăruim inima noastră întreagă.
Umple-o de virtuțile Tale
și învață-ne să-Ți semănăm.
Vrem să urmăm pilda Ta, cât putem mai bine,
ca astfel, cu ajutorul Mariei,
dulcea noastră Mamă, să creștem în înțelepciune ca și în vârstă.
Amin.

Rugăciunea Sfântului Francisc din Assisi [Prière de Saint François d'Assise]

Doamne, fă din mine un instrument al păcii Tale:

unde este ură, să aduc iubirea;
unde este jignire, să aduc iertarea;
unde este dezbinare, să aduc unirea;
unde este rătăcire, să aduc adevărul;
unde este îndoială, să aduc credința;
unde este deznădejde, să aduc speranța;
unde este întuneric, să aduc lumina;
unde este întristare, să aduc bucuria.

Amin.

Înainte de masă [Avant le repas]

Binecuvântează-ne, Doamne,
binecuvântează această masă și pe cei care au pregătit-o
și dă pâine celor care nu au.
Amin.

Dumnezeul manei

Dumnezeul manei și al evreilor,
binecuvântează această masă în acest loc.
Amin.

După masă [Après le repas]

Mulțumim, Doamne, mulțumim (x2)
Mulțumim pentru această masă.

Cântecul de rămas-bun al lupișorilor [Chant d'adieu des louveteaux]

1. O, lupi, să ne unim, frații mei, un lup ne părăsește;
   o, lupi, să ne unim, frații mei, ca să i-o spunem încă o dată.

Refren: Nu e, nu e decât un la revedere, frații mei,
nu e decât un la revedere.
Da, ne vom revedea, frații mei, nu e decât un la revedere.

2. Cum Mowgli s-a întors odinioară, într-o zi, printre oameni,
   ca să ajungă în curând om, așa ne părăsești și tu, o, frate.
   Nu te vom uita, o, frate, nu te vom uita;
   nu e decât un la revedere, frate, nu te vom uita.

3. Adu-ți aminte mereu de vânătorile noastre, în junglă, în soare;
   adu-ți aminte că ai avut locul tău la Stânca Sfatului.
   Păstrează-ți amintirile, o, frate, cele care te leagă de noi,
   și, ca în zilele de altădată, o, frate, întoarce-te des la noi.

Cântece diverse (Chants divers)

Imnul cercetașilor: Cavaler [Hymne Scout : Chevalier]

Cavalere, cavalere, să salutăm culorile noastre!
Sunați, sunați, goarne, sunați onorurile!
Sunați pentru bine, sunați din toată inima!
Sunați, sunați, goarne, sunați onorurile!

Pentru noi e sărbătoare, căci deasupra capetelor noastre
drapelul nostru flutură sus de tot.
Când va veni umbra și noaptea întunecată,
aceste cute sfinte vor fi strânse.

Cavalere, cavalere, să salutăm culorile noastre!
Sunați, sunați, goarne, sunați onorurile!
Sunați pentru bine, sunați din toată inima!
Sunați, sunați, goarne, sunați onorurile!

Se cântă pe o melodie franțuzească.

Cântarea patrulelor [Cantiques des patrouilles]

1. Doamne, adunați lângă corturi
   ca să salutăm sfârșitul zilei,
   cercetașii Tăi își lasă glasurile cântătoare
   să urce spre Tine, pline de iubire.
   Tu trebuie să iubești rugăciunea smerită
   care se înalță din această tabără,
   o, Tu, care n-ai avut pe pământ
   nicio casă în care să te adăpostești.

R/: Venim, toate patrulele,
să Te rugăm, ca să-Ți slujim mai bine.
Privește, în pădurile tăcute,
cercetașii Tăi care îngenunchează.
Binecuvântează-i, o, Doamne, din ceruri.

2. Îți mulțumim pentru această zi de viață
   în care bunătatea Ta ne-a păzit.
   Îți mulțumim pentru sfânta Ta prezență
   care ne-a ferit de tot răul.
   Îți mulțumim pentru binele făcut de trupă,
   Îți mulțumim pentru sfaturile bune primite,
   Îți mulțumim pentru iubirea care ne strânge laolaltă
   ca pe niște frați, o, Doamne.

3. De și-au pierdut inimile noastre harul Tău,
   iartă din nou greșelile noastre.
   Doamne, îndurarea Ta să șteargă
   păcatele cercetașilor Tăi,
   și, plin de bucuria
   de a-și fi repetat jurământul,
   fiecare să adoarmă cu făgăduința
   de a-Ți sluji din toată inima.

4. O, Tu, care vegheai asupra apostolilor Tăi
   și îi „înveleai" în timpul nopții,
   apără tabăra noastră și pe celelalte
   de rondurile Duhului rău!
   Stai de strajă, o, călăuza noastră,
   ca mâine să putem
   deschide ochi mereu limpezi
   în fața luceafărului de dimineață.

Se cântă pe o melodie franțuzească.

Cântec de rămas-bun [Chant d'adieu]

Trebuie oare să ne despărțim fără nădejde,
fără nădejde de întoarcere?
Trebuie oare să ne despărțim fără nădejdea
de a ne revedea într-o zi?

Nu e decât un la revedere, frații mei,
nu e decât un la revedere.
Da, ne vom revedea, frații mei,
nu e decât un la revedere.

Să facem din mâinile noastre înlănțuite,
la apusul acestei zile,
să facem din mâinile noastre înlănțuite
un lanț de iubire.

Căci Dumnezeu, care ne vede pe toți laolaltă
și care ne va binecuvânta,
căci Dumnezeu, care ne vede pe toți laolaltă,
va ști să ne adune din nou.

Copii ai aceleiași cetăți,
Biserica Domnului,
copii ai aceleiași cetăți,
n-avem decât o singură inimă.

Să rămânem mereu uniți, frații mei,
Isus este în mijlocul nostru,
așa cum ne-a făgăduit, frații mei,
dacă ne iubim unii pe alții.

Legenda focului [Légende de feu]

Allo (x5)
Bucuroși să vă vedem aici în seara asta,
ca să începem acest foc de tabără.
Să știți că nu așteptăm decât pe voi,
Sachems, nu așteptăm decât pe voi.

Frații mei cercetași adunați aici,
în jurul focului pregătit pentru voi:
ați fost aleși să veniți aici
ca să cântați refrenele de la noi de-acasă.

Cât mai bine! Cercetaș, fii gata, hotărât să slujești!

1. Cercetașii au pus flacăra în lemnul rășinos;
   să ascultăm cântând sufletul care freamătă în ei.

R/: Urcă, flacără ușoară,
foc de bucurie atât de cald, atât de bun,
în câmpie sau în poiană.
Urcă încă și urcă sus,
urcă încă și urcă sus,
foc de tabără atât de cald, atât de bun.

2. Am fost odinioară un prinț necredincios și rău,
   care golea ținutul de copilași.

3. Lecția mea, cea din urmă, ne spune: copiii mei,
   nu se face nimic pe pământ decât mistuindu-te.

Urcă tot mai sus, Boom, urcă tot mai sus, Boom,
flacără ușoară cu fulgere,
ca să-i saluți pe cercetașii noștri,
însuflețește-ne, însuflețește-ne.

Te înconjurăm, Boom, te înconjurăm, Boom,
mâinile noastre, brațele noastre împreună,
adunați în jurul tău,
înalță-ne, înalță-ne.

În tabăra noastră, Boom, în tabăra noastră, Boom,
simbol al vieții,
muncind și rugându-ne,
idealul nostru, idealul nostru.

Se cântă pe o melodie franțuzească.

Mergi, frate cercetaș [Va frère scout]

1. Mergi, frate cercetaș, zâmbește sorții;
   Dumnezeu îți va arăta drumul,
   mâine va fi mai frumos,
   dacă Dumnezeu va voi.

R/: În picioare! Boom, Boom!
În picioare! Boom, Boom!
Împreună trebuie să slujim
Țara noastră, pământ al tinereții, pe care împreună trebuie să-l zidim.

2. Dacă credința ta începe să slăbească,
   dacă legea ta te face să suferi,
   Dumnezeu e acolo ca să te vindece —
   păstrează-ți zâmbetul.

3. În slujba țării tale,
   cercetaș, fii gata, mândru și îndrăzneț;
   Țara, pe care o zidești,
   va fi mai unit.

4. Legea cercetășească ne e în sânge,
   gravată în drapelul nostru;
   ea va înălța cât mai sus
   cinstea țării.

Alfabetul cercetașului [Alphabet scout]

Iar pentru W n-am găsit nimic.

Se cântă pe o melodie franțuzească.

Inima lui Isus [Cœur de Jésus]

Inimă a lui Isus, Șeful nostru și fratele nostru,
învață-ne să fim darnici
și, disprețuind munca plătită,
să-Ți slujim așa cum se cuvine să-I slujim lui Dumnezeu.
Inimă a lui Isus, Șeful nostru și fratele nostru,
învață-ne să fim darnici.
Învață-ne ce face sufletul mare,
nobila cinste a curăției.
Inimă a lui Isus, Șeful nostru și fratele nostru,
învață-ne să fim darnici.
Cât despre iubire — rușine celui care o negociază! —
învață-ne să dăruim fără să socotim.
Inimă a lui Isus, Șeful nostru și fratele nostru,
învață-ne să fim darnici.

Se cântă pe o melodie franțuzească.

VI.3. Tehnici și jocuri

Notă de la noi. Capitolul acesta trimite la peste șaizeci de desene — alfabetul semaforului, semnele de pistă, nodurile. Desenele sunt în manualul original și nu sunt ale noastre ca să le republicăm; textul le descrie, iar în locul fiecăruia scrie desen. Pentru noduri și semne de pistă veți avea nevoie de planșele din original sau de oricare altele.

1. Semaforul

Semaforul este un sistem de semnalizare cu două steaguri, după o schemă foarte precisă.

Steagurile sunt de obicei pătrate roșu cu galben/alb, împărțite pe diagonală, cu partea roșie sus.

Steagurile se țin cu brațele întinse, în poziții diferite; fiecare poziție reprezintă o literă a alfabetului. Schema acestor poziții seamănă cu un cadran de ceas împărțit în 8 poziții. Pozițiile sunt: sus, jos, la mijloc, mijloc-sus și mijloc-jos — și aceasta pentru fiecare braț în parte (stâng și drept). La șase litere, cele două steaguri trebuie să ajungă de aceeași parte a corpului.

[Figură — pozițiile steagurilor]

Un fel de a privi pozițiile alfabetului semafor este să vorbim despre „cercuri”:

• Primul cerc: desen
• Al doilea cerc: desen
• Al treilea cerc: desen
• Al patrulea cerc: desen
• Al cincilea cerc: desen
• Al șaselea cerc: desen
• Al șaptelea cerc: desen

În primul cerc, literele de la A la C se fac numai cu brațul drept, cele de la E la G numai cu brațul stâng, iar D se poate face cu oricare dintre brațe.

În al doilea cerc, brațul drept rămâne în poziția literei A, iar brațul stâng se mută în diferitele poziții. La fel se întâmplă în toate celelalte cercuri: în cercul al treilea, brațul drept stă în poziția lui C etc.

Urmează acum alfabetul semafor în ordine „alfabetică”, împreună cu înțelesurile suplimentare ale unor poziții de steaguri:

[Figură — alfabetul semafor]

Cifrele

[În original, fiecare cifră este redată printr-o figură cu poziția steagurilor; figurile lipsesc din textul de față.]

• Semnul alfabetic = J (trecerea de la o secvență de cifre la o secvență de litere) — desen
• Semnul numeric (trecerea de la o secvență de litere la o secvență de cifre) — desen

Alte semnale

• Gata de transmisie — ambele brațe pe lângă corp.
• Semnul de anulare — desen
• Eroare — ambele brațe urcă și coboară în același timp.

2. Semnele de pistă

[În original, fiecare semn este însoțit de desenul lui; desenele lipsesc din textul de față.]

1. Începutul pistei
2. Drumul de urmat
3. Virați la dreapta
4. Virați la stânga
5. Alergați
6. Înșelați dușmanii
7. Obstacol de trecut
8. Mergeți încet
9. Întoarceți-vă pe unde ați venit
10. Împărțiți-vă în două grupe
11. WC
12. Drum barat
13. Apă potabilă
14. Apă nepotabilă
15. Întoarceți-vă acasă
16. Mesaj ascuns pe o rază de 5 m (în desen: „5 m”)
17. Așteptați 10 minute (în desen: „10'”)
18. Tabără locuită
19. Pericol
20. Sfârșitul pistei

NB: Pentru ca lupișorii să le rețină mai bine, semnele de pistă ar fi bine să fie predate în două etape: mai întâi lupișorii pot vedea începutul pistei, virajul la dreapta, virajul la stânga, drumul de urmat și sfârșitul pistei; în a doua etapă, celelalte semne de pistă.

Semnul de pericol are un semn de exclamare în interior.

3. Fluierăturile

Notă de la noi. Sursa tipărește semnalele cu două simboluri, dar nu spune niciunde care e scurt și care e lung. Semnalul „Ajutor” se citește • • • ▬ ▬ ▬ • • •, adică SOS — deci • este fluierătura scurtă și ▬ cea lungă. Nota aceasta e a noastră, nu a manualului.

În general, la haită nu se folosesc fluierăturile. Totuși, Akela își poate schimba funcția și poate avea nevoie de aceste cunoștințe; fluierăturile îi pot folosi și lupișorului care urmează să părăsească haita, ca o cunoștință prealabilă.

[În original, semnalele sunt notate cu două simboluri, un punct și o bară; manualul nu explică ce înseamnă fiecare.]

4. Feluri de noduri

Se deosebesc patru mari familii de noduri.

• Nodurile de construcție. Sunt nodurile a căror folosință se limitează exclusiv la a lega între ele piesele de lemn ale unui ansamblu. Au fost prezentate la garnituri, brelaje și capete de bigă.
• Nodurile de joncțiune. Sunt nodurile cu care se leagă două frânghii între ele.
• Nodurile de ancorare. Aceste noduri servesc la fixarea unei frânghii pe orice fel de suport (țăruși, copaci etc.).
• Nodurile de halaj. Permit ridicarea sau tragerea unor obiecte și a unor persoane.

Înainte de a descrie principalele noduri din fiecare categorie, iată câțiva termeni pe care trebuie neapărat să-i cunoști, ca să vorbim aceeași limbă.

• Ansa (fr. anse) este porțiunea curbată a frânghiei, cuprinsă între capătul ei liber (capătul) și partea moartă, adică restul, inactiv, al frânghiei.
• Când capătul liber vine și încrucișează partea moartă, se obține o buclă.
• Ganșa deschisă (fr. ganse ouverte) seamănă cu o ansă lungă, în care capătul liber merge de-a lungul părții moarte.
• La ganșa închisă (fr. ganse fermée), capătul liber se lipește de partea moartă, dar fără să o încrucișeze.
• Nodul simplu (sau jumătatea de nod) este o buclă prin care trece capătul liber.

[În original, fiecare nod de mai jos are desenul lui; desenele lipsesc din textul de față.]

1. Nodurile de joncțiune

a. Nodul plat

Sau nodul drept, pentru două frânghii de aceeași grosime.

b. Nodul vacii

Nu suportă nicio tracțiune. Acest nod nu trebuie confundat cu nodul plat.

c. Nodul țesătorului

Sau nodul de scotă, pentru două frânghii de grosimi diferite.

d. Nodul țesătorului dublu

O specialitate cercetășească.

e. Nodul pescarului

Ușor de desfăcut.

f. Nodul carrick

Pentru parâme groase.

2. Nodurile de ancorare: a lega o frânghie de un suport

a. Nodul cap de ciocârlie

Pentru a fixa o frânghie pe o bară orizontală.

b. Nodul de cabestan

Pentru a începe un brelaj și pentru a lega o frânghie de un punct fix (catarg, cârlig, inel etc.).

Nodul de cabestan se poate începe în două feluri:

• pe un cârlig sau pe orice alt suport care are un capăt liber (e de ajuns să faci două bucle și să le suprapui);
• pe un suport ale cărui capete nu se pot ajunge (creangă de copac, catarg etc.).

c. Nodul de lemn simplu

Pentru a trage un buștean (se desface ușor, trăgând de capătul liber).

d. Nodul de lemn dublu

Mai solid decât precedentul.

e. Nodul de amaraj

Pentru a lega o barcă și tot felul de obiecte.

f. Nodul de galeră

Pentru a face repede scări și alte instalații.

g. Nodul în opt

Pentru a face o scară sau pentru a fixa inele de-a lungul unei frânghii.

h. Nodul pe bucla de galeră

Pentru a agăța repede și ușor un obiect ușor.

desen O scară practică, ușor de montat, fără să fie nevoie să tai frânghia (nodul de galeră).

3. Nodurile de halaj

a. Nodul de scaun

Pentru a ridica o persoană sau o echipă legată în coardă.

b. Nodul de scaun dublu

Pentru a susține pe cineva suspendat în gol sau de-a lungul unui perete.

c. Nodul de mijloc

Pentru a face un inel sau un mâner la mijlocul unei frânghii (folosit ca să te legi în mijlocul unei echipe în coardă).

d. Nodul de halaj

Pentru a te înhăma mai mulți de-a lungul aceleiași frânghii.

e. Nodul cioc de pasăre

Pentru a ridica o sarcină (alta decât o ființă vie) sau pentru a fixa o curea în jurul unui obiect rulat (sac de dormit, cort, saltea de burete etc.).

NB: Nu toate aceste noduri vor trebui predate lupișorilor, dar ele rămân utile pentru a întări cunoștințele Akelei și ale celorlalți Bătrâni Lupi. La haită se vor vedea numai următoarele noduri: nodul simplu, nodul vacii, nodul de scaun, nodul plat, nodul în opt, nodul cap de ciocârlie și nodul țesătorului — sunt noduri ușoare.

5. Vorbirea Junglei

Cuvintele-maestru

Akela: Vânătoare bună ție, care păzești legea Junglei!

Bagheera: Ochii care văd în noapte, dar labele care nu fac zgomot.

Baloo: Jungla este mare, dar lupișorul este mic; el trebuie să tacă și să cugete.

Chil: Suntem din același sânge, tu și cu mine.

Kaa: Așază-te, gândește-te, fă-ți un plan, frățioare.

Frate Cenușiu: Vânătoarea ta este vânătoarea mea, culcușul tău este culcușul meu, ultima ta luptă va fi și a mea.

Hathi: Vânează pentru foamea ta, nu pentru plăcerea ta.

Vorbirea Junglei

Haita: clanul din Seeonee, dar și, mai ales, Poporul Liber.

A avea ochii și urechile lui Bagheera: a fi atent la tot ce se întâmplă.

A fi îngâmfat ca Mor, păunul: a fi lăudăros, orgolios, vanitos.

A-și alege mâncarea ca Sahi: a fi foarte mofturos la alegerea mâncării.

A flecări ca Sahi: a duce vorba, a umfla poveștile.

A-și schimba pielea ca Kaa: a-și schimba radical purtarea.

A avea mână de maimuță: a pune mâna pe tot.

A avea stomacul lui Jacala: a mânca peste măsură, a nu se sătura niciodată.

A fi ca dholii din Dekkan: a fi tenace, perseverent.

A cerși ca Tabaqui: a cere orice, de la oricine.

A fi mușcat de Tabaqui: a înnebuni, a nu se mai putea stăpâni, a nu putea sta locului.

A fi atacat de demonul Bandar-logilor: a fi cineva care uită mult și este adesea distrat.

Numele locurilor

Stânca Sfatului: nu doar locul unde se adună Poporul Liber, ci și momentul și spațiul de libertate (locul prin excelență în care se exprimă lupișorii).

Peștera lui Ferao: locul unde ne adunăm ca să sărbătorim (seară de tabără, cântec, Liturghie etc.).

Pădurea, codrul lui Ferao: locul unde se pot face observații de „natură” sau locul pe care haita vrea să-l ocrotească.

Waingunga: apa curgătoare, râul din împrejurimi, dar și, prin extensie, locul unde ne spălăm.

Culcușurile (fr. liteaux): locurile unde dorm lupișorii.

Vizuinile: colibele construite de lupișori, în care le place să se adune.

Copacul Dhâk: locul de întâlnire dintre Mowgli și Frate Cenușiu.

Stânca Păcii: loc mai solemn, unde se pot desfășura activități deosebite prin intensitatea lor (promisiunea, Consiliul de la sfârșitul taberei, animația de credință etc.); aici declara Hathi armistițiul apei.

Peșterile Reci: locul care trebuie evitat, fiindcă este periculos sau lipsit de interes.

Mohwa: la piciorul copacului Mohwa îi învață Baloo legile pe lupișorii cei mici; prin extensie, locul unde sunt scrise legile alese de lupișori.

Jocuri și sport

La copil, jocul și lucrul serios nu sunt totdeauna despărțite; se poate chiar spune că jocul este activitatea cea mai serioasă din viața lui.

Jocul este un mijloc de destindere, dar este și un mijloc de antrenament: prin el copilul își dezvoltă capacitățile intelectuale, sociale și fizice, singur sau împreună cu alții, și, prin urmare, progresează.

Jocul este un element pedagogic valoros: se integrează ușor în activitățile unității și favorizează dobândirea a tot felul de deprinderi.

Jocul îi va îngădui astfel copilului să se exprime, să evadeze în imaginar, să trăiască minunatul, să progreseze, să se dezvolte armonios și să dobândească spirit de echipă.

Câteva jocuri

Jocul lui Kim (la vedere)

• Adună mai multe obiecte diferite.
• Cheamă lupișorii să le privească timp de câteva minute.
• Acoperă-le apoi sau ascunde-le undeva.
• Cere-le pe urmă lupișorilor să le enumere; le vei fi spus dinainte numele obiectelor care le sunt necunoscute.
• Câștigător al jocului este lupișorul care a spus cele mai multe obiecte.

Jocul le atrage atenția lupișorilor și, mai ales, face ca ceea ce au văzut să nu se uite.

NB: Există și jocul lui Kim la miros și jocul lui Kim la pipăit; aici, lupișorul/puiul de lup va fi legat la ochi.

Jocul cu fularul

• Este un joc între doi lupișori.
• Cu ajutorul unui fular, leagă la ochi un lupișor.
• Un alt lupișor stă deoparte; colegul lui, legat la ochi, va merge să-l prindă.
• La semnalul Akelei, lupișorul legat la ochi pornește să-și prindă colegul, luându-se după ecoul vocii lui.

Pentru acest joc trebuie prevăzut un loc fără denivelări, iar terenul trebuie delimitat. Jocul dezvoltă la copil simțul auzului și orientarea.

Jocul de alergare

Este un joc la care participă mulți lupișori; poate fi și o ocazie de întrecere între șestine.

• Așezi o șestină de o parte și cealaltă șestină de partea opusă.
• Dă câte un băț unui lupișor din fiecare șestină.
• La semnal, lupișorul care are bățul pornește în alergare.
• El ocolește cealaltă șestină, aflată la vreo 50 m, de exemplu, și se întoarce tot în fugă, ca să dea bățul altui coleg din șestina lui.
• După ce toți membrii șestinei au făcut un tur, lupișorul care ajunge primul este câștigătorul, iar șestina lui este atunci învingătoarea întrecerii.

Jocul îi trezește adesea pe lupișori, dar are și un rol mare în dezvoltarea fizică a copilului.

Jacques a spus

• Este un joc în care toată haita stă în cerc și toți trebuie să participe.
• Conducătorul jocului (Akela) dă regulile, adică le spune lupișorilor că vor trebui să facă tot ce spune Jacques.
• Conducătorul poate începe. Spune, de pildă: „Jacques a spus să plângeți!” — dintr-odată toți lupișorii plâng, iar cine nu a plâns iese din cerc. „Jacques a spus să vă așezați!” — cine nu se așază iese și el, și tot așa.
• Jocul continuă până rămâne un singur lupișor, care este câștigătorul jocului.

Este un joc care întărește la lupișori simțul ascultării și respectul față de ceea ce li se cere să facă.

Câinele fermecat

• Este un joc în care conducătorul se înțelege în secret cu un lupișor — acesta va fi socotit „câinele fermecat” — asupra unor semne convenite.
• De exemplu: ca să arate că este vorba despre un băiat, poate spune „Aici este cineva”, iar pentru o fată „Aici e cineva”; este o deosebire mică, greu de prins de ceilalți participanți la joc.
• După ce a ales câinele fermecat, Akela îl leagă la ochi.
• Apoi ia la întâmplare un lupișor și își întreabă câinele fermecat dacă este vorba despre un băiat sau despre o fată.
• Iar câinele va da de fiecare dată răspunsul adevărat.

Jocul îi va nedumeri, fără îndoială, pe lupișorii tăi, iar ei vor înțelege că într-adevăr colegul lor este un câine fermecat; asta îi ajută să înțeleagă minunile din creația divină.

Păsările de curte

• Și acest joc se face în cerc, cu toată haita.
• Akela dă regulile jocului, adică: de câte ori spune numele unei păsări de curte, toți lupișorii ridică mâinile sus.
• În caz contrar, țin mâinile jos.
• Dacă Akela spune numele unei păsări de curte și există un lupișor sau mai mulți care nu ridică mâinile, aceștia ies deoparte.
• Dacă spune numele unei vietăți care nu este pasăre de curte, cei care ridică mâinile sus ies și ei din cerc.
• Jocul continuă așa până la ultimul lupișor, care va fi câștigătorul jocului.

Jocul îngăduie să verifici dacă lupișorii sunt în stare să deosebească clasele de animale care există: păsările de curte, cățărătoarele etc.

Jocul cu fluierul

• Și acest joc se face în cerc, cu toată haita.
• Pune o pietricică sau alt obiect în fața fiecărui lupișor.
• Într-o atmosferă de animație, ceri lupișorilor să alerge puțin, rămânând în cerc.
• La un fluierat, fiecare lupișor trebuie să ridice unul dintre obiectele puse în fața lor la începutul jocului.
• Lupișorul care rămâne fără obiect este eliminat.
• Ca să poți elimina, trebuie să fie un singur lupișor fără pietricică sau alt obiect în fața lui, dacă vrei să elimini câte unul pe tură; altfel, dacă sunt mulți lupișori în joc, poți să nu pui pietricele în fața atâtor lupișori câți vrei să elimini deodată.
• Va trebui apoi să scoți tot atâtea obiecte câți lupișori ai eliminat.
• Jocul continuă până rămâne un singur câștigător.

Jocul le arată copiilor că nu trebuie să te lași dus numai de joacă sau de cântece, ci că poți face și altceva în timp ce cânți și râzi; și oare nu este mai bine pentru copii să învețe râzând?

Vom vedea cine câștigă

• Și acest joc se face în cerc, cu toată haita, dar jocul propriu-zis privește doi lupișori: unul va fi dus puțin mai deoparte și se va întoarce ca să-l găsească pe celălalt, care se află în cerc.
• Akela alege un lupișor, care este dus departe de cerc, așa încât să nu vadă și să nu audă ce se face în cerc.
• Un alt lupișor, ales dintre cei din cerc, dă semnele, gesturile sau cântecele pe care toată lumea din cerc trebuie să le execute.
• La semnal, jocul începe: cel care a fost dus deoparte încearcă să-l descopere pe cel care îi conduce pe ceilalți din cerc.
• Jocul continuă până îl găsește; dacă însă bâjbâie de mai mult de zece ori, jocul trebuie oprit și lupișorul schimbat.

Vei observa că este un joc greu pentru copii; el le întărește dorința de a ști totul, în ciuda vârstei lor mici.

Jocul de bloc

• Și acest joc este de întrecere: poate pune față în față două șestine diferite.
• În joc sunt trei lucruri pe care trebuie să le explici copiilor, arătându-le semnele care le reprezintă.
• Zidul, iepurele și pușca: iepurele poate sări zidul, pușca poate ucide iepurele, dar glonțul puștii nu poate trece prin zid.
• După ce ai așezat cele două șestine una în fața celeilalte, cere-le să se privească în ochi și explică-le jocul, adică: la semnalul fluierului, de exemplu, toate șestinele se întorc și se pun spate în spate, iar fiecare șestină se înțelege între ai săi ce semn va arăta — al iepurelui, al puștii sau al zidului. La un alt semnal, se întorc, se privesc și arată semnul unuia dintre cele trei lucruri de mai sus. Dacă una arată semnul iepurelui și cealaltă semnul zidului, câștigătorul este iepurele; dacă una arată zidul și cealaltă pușca, câștigătorul este zidul; dacă amândouă arată același lucru, partida se anulează.
• Fiecare partidă câștigată valorează un punct; poți continua jocul până când una dintre șestine ajunge la 5 puncte înaintea celeilalte și este declarată câștigătoare.

Jocul le arată lupișorilor că fiecare are un rol de jucat în haită, fie că este slab sau puternic, și nu lasă loc celor vanitoși.

Jocul de cinci

• Alcătuiește două echipe de câte cinci și așază-le la distanță una de alta.
• Fă o prezentare a celor două echipe, mai ales dacă sunt copii noi, sau invită-i să se prezinte.
• Cere celor două echipe să se observe bine și să înlocuiască numele jucătorilor din echipa adversă cu un alt semn convenit, astfel încât, dacă semnul este arătat unuia din grup, acesta să găsească imediat numele lupișorului respectiv.
• Apoi li se va cere celor două echipe să se întoarcă și să se pună spate în spate; după aceea, Akela, conducătorul jocului, ia câte un lupișor din fiecare grup și îi duce la mică distanță, astfel încât, dintre cei doi lupișori, niciunul să nu-l vadă pe celălalt.
• La semnal, cele două echipe se întorc și fiecare echipă îi arată jucătorului ei semnul care îl reprezintă pe cel aflat în spatele lui; jucătorul este atunci chemat să spună numele acestuia, fără însă să se uite la el.
• Câștigă cel care spune numele colegului său înaintea celuilalt.
• Akela continuă să dea puncte până când o echipă ajunge la 5 sau la 10 puncte, după cum s-a convenit, și jocul se încheie.

Este un joc foarte interesant, care le arată lupișorilor și că există un mijloc de a identifica pe cineva fără să-i cunoști numele. Nu se întâmplă oare adesea să uiți numele unui musafir al părinților tăi, deși l-ai văzut de nenumărate ori? Cel mai bine ar fi să-l poți deosebi de ceilalți musafiri.

Pălăria mea [Mon Chapeau]

• Este un joc cu cântec și cu gesturi care însoțesc cuvintele cântecului.
• Cântecul:

Pălăria mea are patru colțuri,
Patru colțuri are pălăria mea.
Dacă n-ar avea patru colțuri,
N-ar fi pălăria mea.

Conducătorul jocului îl elimină pe lupișorul care face semne ce nu se potrivesc cu cântecul.

Se cântă pe o melodie franțuzească.

Mowgli vânează

Mowgli vânează, Mowgli vânează,
Să-l ucidem pe Shere Khan (de două ori),
Taie gâtul tigrului (de două ori),
Cra Cra Cra.
Mowgli, în jungla noastră,
A venit să vâneze…
Dar Bandar-logii l-au prins repede.
Frate, uită-te la coada ta care atârnă,
Maimuțele cenușii sar și se duc.
Unu' de unu, unu' de doi etc., până la șapte.

Când lupișorii încep să numere, își însoțesc numărătoarea cu gesturi: se lasă în genunchi, iar la șapte toți ajung cu brațele pe pământ și coatele îndoite.

Declarația de război

• Acest joc se face cu 5 persoane, fiecare persoană corespunzând unei țări; mai este și un conducător, care arbitrează din afara cercului în care vor fi desenate toate țările reprezentate.
• Ca să câștigi, trebuie să ai 1000 de puncte.
• Ca să înceapă jocul, arbitrul spune: „Declar război țării care se numește prietena mea, de exemplu TOGO.” Lupișorul care poartă numele Togo trebuie să sară înăuntrul cercului, iar ceilalți fug în afara acestui cerc.
• Togo, aflat în cerc, trebuie să strige numele unei alte țări, care reprezintă un alt lupișor, ca să-l oprească.
• El va trebui să oprească pe cineva care se află la mică distanță de cerc.
• Acesta din urmă, care tocmai a fost oprit, rămâne nemișcat pe loc, iar Togo, aflat în cerc, face trei sărituri ca să încerce să atingă cealaltă țară, care stă nemișcată.
• Dacă ratează cele trei sărituri, i se retrag 100 de puncte; dacă reușește să o atingă din aceste trei sărituri, câștigă 100 de puncte, iar celeilalte țări i se retrag 100 de puncte.
• Câștigătorul va fi cel care ajunge la 1000 de puncte înaintea celorlalți.

Jocul are ca scop să-i îngăduie copilului să-și stăpânească mișcarea, să fie rapid, dinamic și atent.

VII. Ceremonii și ceremonialuri

VII.1. Introducere

După Larousse, cuvântul ceremonie înseamnă „forma exterioară și regulată a unui cult”, iar cuvântul ceremonial este „un adjectiv care înseamnă: făcut în cadrul unei ceremonii”.

Aceasta cuprinde toate practicile cercetășești întâlnite adesea la cercetași (primirea unui nou venit, promisiunea, trecerea, angajamentul, totemizarea, plecarea rutierului etc.), în timp ce cuvântul ceremonial se referă la felul în care se desfășoară aceste practici. Culegerea de față prezintă principalele ceremonii cercetășești și modul în care se desfășoară ele, fără a pretinde că le epuizează pe toate.

VII.2. Primirea unui nou venit

Buna-cuviință cere ca orice nou venit să fie primit solemn și introdus în noul său grup. Chiar și acasă, când vine un oaspete, cel mai puțin lucru care se poate spune este „Karibu”, „Kaze” (Bine ai venit). Asta îl ajută pe noul venit să se simtă primit între ai lui. Iar dacă primirea este însoțită și de un ceremonial, lucrurile devin cu mult mai frumoase.

Cercetașii au felul lor de a-i primi pe cei noi, cu un ceremonial anume. Iată etapele lui principale:

1. Prezentarea noului venit.
2. Primirea solemnă, cu un cuvânt de bun venit.
3. Repartizarea.

VII.3. Ceremonialul de primire și de repartizare a unui nou venit în haită

1. Noul lupișor este ținut deoparte.

2. Șeful haitei adună haita în linie dreaptă.

3. Primul șef de șestină, în față, intonează cântecul „Sfatul în clar de lună” (C’est le Conseil au clair de lune) și începe să înainteze spre Sfatul în clar de lună.

O, lupi, să alergăm cu toții (Ô loups courons à foule)

O, lupi, să alergăm, să alergăm cu toții,
trebuie să deschidem ochii mari, ochii mari.
Bătrânul lup este cel care ne cheamă,
așa că să strigăm cât putem mai bine.
Bătrânul lup este cel care ne cheamă, haideți să strigăm cât putem mai bine. (de două ori)

E Sfatul în clar de lună,
e examinarea unui lup nou, a unui lup nou.
Capul lui mare este alb de tot și totuși ochiul îi surâde. (de două ori)

4. Lupișorii îl urmează. Înaintează formând un cerc, în centrul căruia se află Akela, în sensul acelor de ceasornic.

5. Când cercul s-a închis, șeful haitei înaintează spre cerc și îi cedează locul primului șef de șestină.

6. Primul șef de șestină lansează atunci „Marele Urlet”.

7. Primul șef de șestină îl salută pe șeful haitei și îi anunță prezența unui nou venit.

8. Cu încuviințarea acestuia, se duce să-l aducă pe noul venit, în pas de lupișor.

9. Când ajung în mijlocul cercului, primul șef de șestină salută și îl prezintă pe noul lupișor sau pe noua lupișoară.

10. Primul șef de șestină își reia apoi locul, iar șeful haitei ia cuvântul pentru a-i ura bun venit noului venit.

11. Toată haita cântă „E un nou frate lup”.

E un nou frate lup (C’est un nouveau frère loup)

E un nou frate lup, îl vom primi la noi,
îl vom învăța cum să fie sprinten și dezghețat.
Vino repede în haită, fiecare te poftește,
învață cum se trăiește aici, mereu mulțumit.

12. Șeful haitei arată apoi șestina în care este repartizat copilul.

13. Șeful șestinei arătate vine să-l ia pe noul lupișor și intonează cântecul „Frate lup”.

Frate lup (Frère Loup)

Frate lup, în șestina noastră, frate lup, fii binevenit!
Frate lup, în șestina noastră, frate lup, fii binevenit!
Labe-fragede și Bătrâni Lupi, pe noi poți conta.
Frate lup, în șestina noastră, frate lup, fii binevenit!
Frate lup, în șestina noastră, frate lup, fii binevenit!
Și curând, făcând cât poți mai bine, vei deschide ochii mari.
Frate lup, în șestina noastră, frate lup, fii binevenit!
Frate lup, în șestina noastră, frate lup, fii binevenit!

14. Șeful haitei încheie ceremonia după ce noul venit s-a alăturat noii sale șestine.

15. Apoi lansează „Parada Junglei”.

Parada Junglei (La parade de la Jungle)

În jungla adâncă,
îi auzi tu pe Bătrânii Lupi
chemând de jur împrejur la Stâncă, lupușorule?
Lupi mici, Bătrâni Lupi, toți lupii!

VII.4. Ceremonia Promisiunii

Ceremoniile de promisiune sunt o etapă importantă în viața unui cercetaș. Angajându-se solemn înaintea lui Dumnezeu și a superiorilor săi, copilul acceptă codul de viață care i se propune și își însușește Legea Cercetășească. De aceea ele trebuie pregătite cu cea mai mare grijă, pentru a rămâne întipărite în memoria lui.

În general, ceremoniile se desfășoară în patru timpi:

• un moment de prezentare și de primire, de însoțire și de urmărire a candidatului, pentru intrarea în atmosferă;
• un timp în care copilul se angajează solemn, răspunzând la diferitele întrebări pe care i le pune șeful său de ramură;
• rostirea jurământului de promisiune;
• un ultim moment de sărbătorire, într-o atmosferă de bucurie.

Promisiunea se face după trei până la șase luni de activitate cercetășească, la cererea celui care promite. În acest răstimp, copilul primește o pregătire și sfaturi legate de această ceremonie. Ceremonia se desfășoară de obicei în fața capelanului (preot, pastor, șeic etc.), într-un lăcaș de cult sau în natură.

4.1. Prezentarea candidaților la Promisiune

1. Șeful haitei le explică părinților și invitaților cum se va desfășura activitatea. Insistă asupra faptului că un copil nou devine membru al mișcării scout. Apoi lansează strigătul de chemare al haitei:

Șeful haitei: Haaaaită… Haită… Haaaaită!

2. Lupișorii răspund toți odată:

Toți: …Haaaaaaaită…

3. În timp ce răspund, cei care nu fac promisiunea se ridică și formează un semicerc în jurul Akelei. Unul dintre copiii care și-au făcut deja promisiunea ține catargul haitei lângă Akela. Până în acest moment, cei care urmează să-și facă promisiunea rămân așezați la locurile lor.

4. Akela: Lupi, cât putem mai…?

5. Toți: Bine!

6. Primul șef de șestină, către șefii șestinelor din care vin candidații: Băieți și fete încredințați șestinelor voastre doresc să fie lupișori. Aduceți-i!

Pe rând, fiecare șef de șestină ocolește cercul prin spate și îl aduce pe membrul șestinei sale care dorește să-și facă promisiunea și care până acum a stat așezat. Candidații la Promisiune formează un rând în spatele primului șef de șestină.

7. Primul șef de șestină intonează „Stânca Sfatului”, iar ei înaintează în cadență până în fața Akelei, așezându-se pe o linie dreaptă, astfel încât toți să poată urmări ceremonia.

8. Primul șef de șestină: Șefule, iată băieții și fetele care vor să devină lupișori și pui de lup.

9. Akela: Crezi că vor fi lupișori și pui de lup buni?

10. Primul șef de șestină: Da, șefule!

11. Akela: Mulțumesc… (numele primului șef de șestină).

12. Primul șef de șestină își reia locul obișnuit în semicerc.

Primul șef de șestină: Lupi, cât putem mai…?

13. Toți: Bine!

4.2. Întrebările Promisiunii (între Akela și candidații la Promisiune)

Akela: Ce doriți?

Toți: Să fim lupișori/pui de lup.

Akela: De ce?

Toți: Ca să devenim mai târziu cercetași buni, companioni buni și rutieri buni.

Akela: Nu se intră între lupișori fără a cunoaște legea haitei.

Toți: Lupișorul îi ascultă pe Bătrânii Lupi, dar lupișorul nu se ascultă niciodată pe sine!

Akela: Nu se intră între lupișori fără a cunoaște deviza haitei!

Toți: Cât putem mai bine!

Akela: Nu se intră între lupișori fără a cunoaște patronul haitei.

Toți: Sfântul Francisc de Assisi!

Akela: Lupișorii sunt politicoși și salută înainte de a intra!

Toți fac salutul lupișorilor.

Akela, către haită: Lupișori, îi primiți pe acești copii în haită?

Toți: Daaaaaaaa!

Akela: Credeți că vor fi lupișori buni?

Toți: Daaaaaaaaaaa!

Akela se adresează atunci candidaților la Promisiune.

Akela: Promiteți acest lucru?

Toți: Promitem!

Akela: Din toată inima?

Toți: Da, din toată inima!

Akela: Părinții voștri sunt de acord să rămâneți în haită?

Toți: Da, sunt de acord.

Akela: Foarte bine; de vreme ce haita vă primește, vă vor primi și șefii. Dar mai întâi, mergeți și cereți binecuvântarea Domnului!

Toți: … (părinte, pastore, șeic…), ne puteți binecuvânta?

Capelanul: …………

Toți: Amin!

Akela: Având încredere în loialitatea voastră, vă îngădui să vă rostiți Promisiunea.

4.3. Textul Promisiunii

Unul câte unul, candidații înaintează, țin cu mâna stângă panglica de culoarea șestinei lor de pe catargul-totem și fac cu mâna dreaptă salutul lupișorilor, rostind textul Promisiunii. Nașul său (un alt cercetaș, ales de candidat dintre cei care și-au făcut deja promisiunea) se așază în spatele lui și îl ține de umeri în timp ce rostește acest text.

Promit să fac cât pot mai bine ca să ascult de Dumnezeu, de țara mea, de părinții mei și de legea haitei; și ca să fac în fiecare zi o bucurie cuiva. Domnul să mă ajute să-mi țin promisiunea!

Akela: Felicitări! Iată-vă acum membri ai marii familii a lupișorilor. De acum înainte, salutați ca lupișorii, așa cum au făcut-o cei mai mulți dintre cei mai mari ai voștri! Acasă, ca și în haită, fiți băieți și fete veseli, ascultători și curajoși. Și, în sfârșit, fiți mândri că purtați insignele haitei.

4.4. Înmânarea insignelor

După angajamentul său, fiecare se îndreaptă spre masa pe care se află insignele.

1. Akela îi înmânează insigna de Promisiune (cap de lup).

2. Șeful grupului îi dă fularul grupului.

3. Cel care a promis se întoarce la locul lui în rând.

4. Când au terminat toți, se intonează Cântecul Promisiunii.

Cântecul Promisiunii (Chant de Promesse)

1. Să alerge și să vâneze cu haita, cu haita lupilor (de două ori)
Credincios Poporului Liber, va urma legea noastră;
condus de călăuzele noastre bătrâne, urlând cu același glas.

Refren: Nu vom uita promisiunea lui, puterea haitei stă în lupi.
Toată haita își va ține promisiunea, o, frați ai lupilor.

2. Să nu uite cuvintele de căpătâi, cuvintele de căpătâi ale lupilor (de două ori)
Privirea sinceră și vorba cuviincioasă îi vor câștiga inimile;
toți lupii pe care îi întâlnește să știe bine că este de-al lor.

3. Să fie iute și puternic ca să ajute, puternic ca să-i ajute pe lupi.
Dacă vrea să fie de folos, va deschide ochii;
va deveni iscusit dacă va face mereu cât poate mai bine.

VII.5. Ceremonia de primire solemnă a lui Akela: Marele Urlet

Este salutul întregii haite. Este momentul în care se exprimă bucuria și forța clanului.

Marchează adesea începutul și sfârșitul marilor momente din viața haitei.

Desfășurarea

Lupișorii formează cercul de paradă, în mijlocul căruia este înfipt catargul-totem. La sosirea lui Akela stau în poziția de drepți.

Când Akela intră în cerc, lupișorii se ridică pe vârfuri, descriu cu brațele o mișcare circulară largă, care urcă dinspre spate către față, apoi se lasă pe vine, pe călcâie: brațele întinse între genunchii depărtați, mâinile în poziția salutului de lupișor, cele două degete atingând pământul, capul bine ridicat.

Când Akela atinge catargul-totem cu degetele făcând salutul de lupișor (dacă nu există catarg-totem, Akela salută ducând mâna la pălărie), lupișorii urlă toți deodată, prelungind fiecare silabă într-un strigăt lung:

Toți lupișorii: A-KE-LA-cât-pu-tem-mai-bi-ne!

Cuvântul „bine” este aruncat tare și scurt.

În aceeași clipă, printr-o destindere bruscă a picioarelor, lupișorii se ridică, sar în aer lovindu-și călcâiele și cad cu picioarele lipite și vârfurile depărtate, ducând totodată mâinile de o parte și de alta a șepcii, cu câte două degete ridicate la fiecare mână, ca urechile lupului. Lupișorii rămân în această poziție cât timp primul șef de șestină întreabă haita, strigând din toate puterile:

Primul șef de șestină: Cât putem mai bine-bine-bine-bine?

Îndată, lupișorii coboară brațul stâng și fac cu mâna dreaptă salutul de lupișor, răspunzând cu un „Da” prelung, urmat de un dublu „Bine-bine”:

Toți lupișorii: Daaa!… Bine-bine!

Apoi trec în poziția de drepți.

Noii veniți nu participă la Marele Urlet: fac doi pași înapoi și își lasă locul liber.

VII.6. Ceremonia de Trecere

Copilul tocmai a petrecut o bucată de vreme alături de colegii lui din haită. Au râs împreună, s-au mai și certat, ceea ce nu i-a împiedicat să rămână frați și surori. Pe scurt, au legat prietenii foarte puternice. Acum însă are nevoie să descopere alte orizonturi. Are nevoie să trăiască el însuși ceea ce a auzit sau a văzut, ceea ce făcea fratele lui mai mare. Vrea să încerce și e sigur că va reuși.

Dar „Aaayiiiiiih… greu mai e despărțirea!!! Grele sunt și primele zile de integrare!!!”

Aceste ceremonii îi arată copilului că tocmai a trecut o etapă din viața lui, că toată lumea se bucură de progresul lui, că tovarășii lui din unitate îl încurajează și că este primit cu bucurie în noua lui ramură.

Iată marile etape ale trecerii și ale primirii:

• Akela îi dă ultimele sfaturi tânărului care urcă.
• Trecerea solemnă a tânărului din ramura sa, însoțită de ceremoniile de rămas-bun.
• Primirea solemnă a tânărului de către șeful de trupă, însoțită de ceremoniile de bun-venit.

6.1. TRECEREA (ceremonia de plecare)

Ea face concretă sosirea lupișorului în patrula sa; este una dintre etapele programului-verigă și înlesnește astfel integrarea lupișorului în patrulă.

DE CE

Încă de la nașterea lupismului iese la iveală principiul unității lui cu acțiunea trupei. BP spunea limpede:

„O haită de lupișori normală nu este o organizație separată, ci o parte a unei trupe de cercetași. Instructorul lupișorilor trebuie să lucreze în legătură cu șefii de trupă, cu cercetașii și cu seniorii.

El ar trebui să-i explice limpede fiecărui nou-venit și părinților lui că haita este pur și simplu anticamera trupei și să pună mereu în fața lui idealul bunului cercetaș.”

Prin urmare, activitățile haitei nu trebuie să împrumute nimic din activitățile trupei. Sensul legii va fi bine explicat, ca să le dea lupișorilor conștiința unei legi și, încetul cu încetul, obișnuința, reflexul de a i se supune.

Să facă fapta bună și să dobândească o competență tehnică.

Pregătește-l personal pe lupișorul mare (louvart): vorbește-i despre viitoarea lui viață de cercetaș, fă-l să-i cunoască pe viitorii lui șefi, șeful de trupă și șeful de patrulă.

În relația cu părinții, trebuie să li se vorbească despre trupă încă de la înscrierea lupișorului în haită: ești lupișor ca să devii cercetaș.

6.2. Ceremonialul trecerii

Trecerea de la o ramură la alta este întotdeauna urmată de primire; sunt două ceremonii care se petrec în același timp. Simbolul este că vezi de unde vii și unde mergi. Astfel se marchează înaintarea tânărului de la etapa de acum la etapa următoare. Acest moment este un timp privilegiat, care adună tot grupul, împreună cu invitații: părinții, autoritățile locale, profesorii, prietenii… De aceea ceremoniile se desfășoară în adunarea în dreptunghi.

Ceremoniile se organizează și se pregătesc din vreme, ca să fie o sărbătoare.

Desfășurarea (pornim de la adunarea în dreptunghi, așa cum a fost descrisă)

1. Ordinea alinierii se schimbă. Cele două laturi scurte ale dreptunghiului sunt ocupate de unitățile Haită și Trupă. Celelalte ramuri stau pe una dintre laturile lungi. Cealaltă latură lungă este ocupată de șefi și de vizitatori. Înainte de a ajunge la Trupă se află un obstacol de trecut (o frânghie, un șanț sau altceva).
2. Șeful haitei înaintează și anunță că sunt lupișori care părăsesc haita, ceea ce este o cinste pentru ea: a mai format niște cercetași…
3. Primul șef de șestină lansează strigătul haitei.
4. Toți lupii răspund:

   Toți lupii: Bine!

5. Cei care urcă înaintează împreună cu primul șef de șestină până în fața Akelei; înainte de a trece poteca, Akela le dă ultimele sfaturi și le scoate anumite insigne.
6. De îndată ce Akela începe să scoată insignele, haita intonează cântecul „Rămas-bun, frate mare” [«Grand frère à Dieu»]; cântecul continuă până când Akela termină, iar între timp echipa de conducere a haitei vine să strângă mâna de rămas-bun lupișorilor mari.
7. Akela îi conduce până la potecă, unde îi așteaptă șeful de trupă, de cealaltă parte. Akela lansează ultimul strigăt al haitei, ultimul ei cuvânt de ordine, și le dă lupișorilor mari comanda să sară:

   Akela: Vânătoare bună pe noua ta potecă, adu-ți aminte că Bagheera te iubea.

VII.7. Sistemul de progresie

1. Progresia colectivă

La haită, progresia colectivă cuprinde trei etape:

Desfășurarea

La Stânca Sfatului, când cercul stâncii este bine format, Akela îi dă cuvântul primului șef de șestină — dacă acesta nu este el însuși printre cei care progresează — ca să-i prezinte pe toți lupișorii care trec de la o etapă la alta. După prezentare, toți lupișorii care progresează se aliniază în fața Akelei, pe o linie orizontală, iar primul șef de șestină lansează strigătul haitei:

Primul șef de șestină: Lupi, cât putem mai…

Toți: …bine!

Primul șef de șestină: Iată-i pe lupișorii care vor progresa.

Salută și se întoarce la locul lui.

Akela acceptă progresia în numele echipei de conducere a haitei și le dă sfaturi.

Akela intonează cântecul „Vino, frate” [«Vient mon frère»]:

Vino, frate, frate, sunt pe cale să mă schimb, printre lupi sunt pe cale să devin lupișor mare. Akela și Kaa, Baloo, Bagheera, Hathi și Chil, aceștia sunt prietenii junglei.

Akela îi întreabă pe rând, pe fiecare lup:

Akela: Ești prieten al junglei?

Lupii: Da, sunt prieten al junglei.

Akela: Cum te cheamă?

Lupii: Lupișor cu o stea. / Lupișor cu două stele. / Lupișor cu trei stele.

După cântec, când fiecare și-a spus etapa, Akela le înmânează insignele de recunoaștere corespunzătoare fiecărei stele; apoi atmosfera continuă: toată haita face animație o bună bucată de vreme, ca să-și arate entuziasmul.

2. Progresia personală

Diferitele insigne de progresie și condițiile de acordare sunt explicate mai jos. Șeful de unitate îi va anunța pe ceilalți responsabili ai grupului, într-o ședință a echipei de conducere, că are cercetași care trebuie decorați; echipa de conducere își va da avizul, iar ceremoniile vor fi apoi programate.

Desfășurarea

• Adunarea generală a grupului.
• Șeful de grup anunță activitatea care urmează.
• Șeful de unitate în cauză îl cheamă pe candidatul care va fi decorat.
• Șeful de unitate prezintă meritele candidatului pentru acest brevet.
• Șeful de unitate îi cere șefului de grup să-l decoreze pe candidat.
• Șeful de grup îl decorează pe candidat; insigna de progresie personală se va pune pe mâneca dreaptă a uniformei de cercetaș.
• Ceilalți cercetași aplaudă.
• Șeful de unitate și candidatul decorat se întorc la locurile lor.
• Șeful de unitate lansează strigătul unității sale.
• Șeful de grup ia cuvântul, îi încurajează pe ceilalți să facă un efort ca să merite și ei insignele de progresie personală și încheie activitățile.

N.B. Șeful de grup va avea grijă să-i informeze pe responsabilii regionali despre insignele de progresie personală obținute în unitatea Rută, pentru ca, în cazul în care regiunea ar avea nevoie de cercetași cu anumite competențe, să se adreseze direct grupurilor din care provin cei care le-au obținut.

La trecere, cercetașul își va scoate insignele de progresie personală primite în unitatea precedentă.

Condițiile De Obținere A Insignelor, Pe Domenii De Dezvoltare

În original, fiecare brevet este însoțit de desenul insignei.

I. Domeniul fizic

II. Domeniul intelectual

III. Domeniul spiritual

IV. Domeniul social

V. Domeniul afectiv

VII.8. Feluri de adunare

BADEN POWELL ne spune:

„Ca să le dau încredere celor care doresc să ajungă șefi, aș vrea să dezmint părerea că, pentru a fi un bun șef cercetaș, un om trebuie să știe de toate.

Tot ce i se cere este să-i placă viața în aer liber, să intre în aspirațiile băieților lui, să știe să găsească oamenii care pot da informațiile dorite, fie că e vorba de box, de flaut, de istorie sau de mecanică.”